- deznodãmấnt
- s. n., pl. deznodãmínte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
deznodãmấnt
Look at other dictionaries:
deznodământ — DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s.n. Felul cum ia sfârşit, cum se rezolvă o situaţie, o încurcătură, un conflict etc. ♦ spec. Parte finală a unei compoziţii epice sau dramatice, care aduce soluţia intrigii. – Deznoda + suf. ământ (după fr. dénouement) … Dicționar Român
tragedie — TRAGEDÍE, tragedii, s.f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodământ nefericit. 2. fig. Întâmplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrofă. – Din fr. tragédie, lat. tragoedia … Dicționar Român
comedie — COMEDÍE1, comedii, s.f. Operă dramatică al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri etc. ♦ fig. Prefăcătorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comédie, lat. comoedia. Trimis … Dicționar Român
soartă — SOÁRTĂ, sorţi, s.f. 1. (În concepţiile mistice) Forţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte irevocabil, fatal, toate acţiunile şi întâmplările din viaţa oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită. 2. Totalitatea evenimentelor… … Dicționar Român
tragicomedie — TRAGICOMEDÍE, tragicomedii, s.f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, în care conflictele fundamentale, grave, profunde, însoţite de unele incidente comice, sunt rezolvate printr un deznodământ fericit. 2. fig. Întâmplare care… … Dicționar Român
brusca — BRUSCÁ, bruschez, vb. I. tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forţa desfăşurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
catastrofă — CATASTRÓFĂ, catastrofe, s.f. Eveniment tragic de mari proporţii, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CATASTRÓFĂ s. v. dezastru … Dicționar Român
epilog — EPILÓG, epiloguri, s.n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă şi face cunoscută pe scurt evoluţia viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ fig. Sfârşit al unei situaţii, al… … Dicționar Român
sfârşit — SFÂRŞÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea care sfârşeşte sau cu care se sfârşeşte ceva; moment final; fine. ♢ loc. adj. Fără sfârşit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ♢ loc. adv. În sfârşit = în cele din urmă, în … Dicționar Român
dezastruos — DEZASTRUÓS, OÁSĂ, dezastruoşi, oase, adj. Cu caracter de dezastru, de proporţiile unui dezastru; catastrofal. [pr.: tru os. – var.: dezastrós, oásă adj.] – Din fr. désastreux. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZASTRUÓS adj. 1 … Dicționar Român
